Cuvântul Marelui Maestru Fr∴ Viorel Dănacu, la Marele Consiliu al Marii Loji Naţionale a României, 13 martie a.c., de la Templul Masonic Nicu Filip, Or∴ Bucureşti
Or∴ Bucureşti, 13.03.6010
Timpurile sunt mai grele ca oricând, chiar dacă războaiele ce–au fost pe aici au fost și mai grele, bunicii și străbunicii noștri jertfindu–și viață pentru pământ, libertate împotriva cotropitorilor, astăzi singuri ne–o facem cu mâna noastră, în cunoștiință de cauza și în deplină libertate.
Nici masoneria nu a stat degeaba, a construit oameni de caracter, a constituit instituții fraterne între popoare, alteori a fost condamnată aspru de mulți, chiar interzisă cu desăvârșire, astfel că astăzi este din nou că o oglindă a prezenței societăți – care are bunele și neajunsurile ei.
După 20 de ani de democrație, libertate a oamenilor, fraților, confreria noastră a parcurs un drum deloc ușor, cu multe obstacole, multe stângăcii, alteori alterări provocate însăși din interior, conducând la pierderea prestigiului frăției noastre.
În concluzie, după 45 de ani de interzicere a bisericii, de comunism, unde ateismul a cuprins generații întregi de oameni, am început construcția Piramidei masonice, cu oameni bine intenționați, dar fără credință în Dumnezeu, în Marele Arhitect al Universului. Nevoile, neajunsurile, promovările, ocuparea locurilor de muncă, etc., au cuprins confreria care i–au întins aceste priorități ca fiind în sarcina masoneriei să le rezolve.
Astfel că masoneria a devenit un loc, trup, componentă materială, fizică.
Numai că, prin trup, noi oamenii suntem muritori.
Viața este unirea și legătură minții cu sufletul și cu trupul.
Sufletul este în trup, iar în suflet este mintea și în minte cuvântul. Prin minte și cuvânt suntem nemuritori. Tăcând, mintea naște cuvântul de mulțumire lui Dumnezeu, lucrând astfel mântuirea.
După cum Dumnezeu ne–a dat vederea ca să cunoaștem cele ce se văd, ce e alb și ce e negru, așa ne–a dat și Judecată ca să deosebim cele folositoare sufletului. Căci Dumnezeu nu poate fi văzut ci numai înțeles cu mintea. Pentru că precum trupul nu poate ființă fără suflet, așa toate cele ce se văd și sunt nu pot ființă fără Dumnezeu.
Calea cunostiintei lui Dumnezeu este bunătatea. Masonii trebuie să se arate oamenilor neîncetat prin purtarea cea bună și prin fapte. Căci și bolnavii află și cunosc pe doctorii binefăcători și izbavitori nu din vorbe, ci din fapte.
Frații care nu se îndreaptă, nu pot fi îndreptați, sunt neoameni, căci această se află numai la neoameni, iar de unii că aceștia trebuie să fugim, ei trăind laolaltă cu păcatul, nu vor fi niciodată printre nemuritori.
Astăzi, ce–am construit noi în 8 ani de zile, o masonerie spirituală, morală, cu frați credincioasi într–o lucrare masonică ritualică, tradiția, morală spirituală și independența – este precum Sufletul trupului.
Să nu lăsăm sufletul coborandu–se în trup, îndată să se întunece de întristare, ambițîi dureri – pentru a–l pierde. Acestea sunt că niște tumori ale trupului.
Ochiul privește cele văzute, iar mintea înțelege cele nevăzute. Căci mintea care iubește pe Dumnezeu este făclia care luminează sufletul, iar cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu și–a luminat inima sa și vede pe Dumnezeu prin mintea sa. Mintea se arată în suflet, indumnezeindu–l.
Și pentru că orgoliile unor frați sunt uneori nejustificabile – drept vicii pe care francmasoneria le încătușează în lanțuri, trebuie știut că Mânia și pe cei cuminți îi pierde.
Când mânia întră în suflet, Soarele să nu apună peste mânia voastră, nici să dați loc diavolului – astfel să nu urăști pe fratele tău întru inima ta, pentru că Domnul poruncește în Evanghelii să lăsăm darul înaintea altarului și să ne împăcăm cu fratele nostru.
Cel ce se mânie pe fratele său vinovat va fi judecat, de aceea să nu talmacim în minte gânduri viclene asupra fratelui ci să le tăiem rădăcina și scânteia pentru ca pe urmă să nu alunecăm în turbarea mâniei fără temei. Trebuie să știm că nu ne este iertat să ne stârnim mânia nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte.
Căci duhul mâniei intunecandu –ne mintea, nu se va mai află întru noi nici lumina, care ne ajută să deosebim lucrurile, nici tăria sfatului drept, nici cârma dreptății.
Cum molia roade haina și cariul lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului.
Dragii mei frați, dacă Domnul nu ar zidi casă, în zadar s–ar trudi ziditorii. Ioan zice :« Fără de Mine nu puteți face nimic ».
Închei prin a vă fi spus toate acestea nu ca simple șiruri de cuvinte, unele mai frumoase ca celelalte și a crede că prin această voi spune mai multe, ci din contra, ceea ce vreau să zic este că Marea Lojă Națională a României, este o forță și că împreună cu toate care le avem bune sau mai puțin bune, prin înțelepciune, cu rațiune, blândețe și multă răbdare și îngăduință, vom ajunge la curăția inimii și la dobândirea dragostei.
Apostolul zice : « D–aș da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, de nici un folos nu –mi este ». Astfel că « dragostea nu pizmuieste, nu se mânie, nu se îngâmfă, nu se întărâtă, nu gândește răul ».
Noi toți francmasonii trebuie să cugetăm la puterea Sa nemăsurată și la ochiul Său neadormit, care vede cele ascunse ale inimilor și de care nu se poate ascunde nimic, și să –L admirăm cu inimile cuprinse de frică și să I ne închinăm Lui.
Iar când ne gândim că toate picăturile ploii, tot nisipul mării și toate stelele cerului sunt numărate de El, rămânem uimiți de măreția firii și de atotștiința Ziditorului.
Iată dragii mei frați că acestea sunt adevăruri, de mii de ani și generații după generații le–au cunoscut și puțini le–au mărturisit și practicat. Trebuie să știm cu toții că nu a început masoneria cu noi și nu se va sfârși cu noi.
Niciodată nu va fi un singur francmason.
Niciodată nu va fi o singură lojă.
Niciodată nu va fi o singură Obedeienţă.
Dar întotdeauna va fi o familie a Marelui Arhitect al Univesului.
Lumina să ne cuprindă mintea și sufletele pentru că trupul, templul – Marele nostru Templu Ideal al Umanității să fie luminat cu o viață virtuoasă.
Doresc a accepta fiecare din voi un compromis – acela pentru ca M.L.N.A.R. să continue lucrarea masonică începută acum 8 ani, la strigătul de disperare al unuia care 7 ani a făcut pușcărie și i -au zdrobit degetele de la mâini cu călcâiul cizmei, în Zarcă Aiudului, este vorba de Nicu Filip, Primul Mare Maestru Ales.
Să fim uniți, dragostea frățească să ne învăluiască și înțelepciunea, puterea și frumusețea să dăinuie.
Refuz orice act josnic al vreunui frate, care – dacă continuă să se preteze, să se dedea la astfel de procedee inumane, nefraterne, precum Brutus, SE VA AUTOEXCLUDE.
Avem nevoie de o Constituție și de un Regulament General care să fie amendate foarte serios, pentru aceasta am făcut apel la toți frații, nu am văzut antrenați decât câțiva, cred în continuare în muncă, în echipă, cu cât vor fi mai multe minți implicate, cu cât vor fi mai multe puncte de vedere, cu atât cred că vom selecționa varianta cea mai bună, cel mai mult acceptată și cea mai benefică.
Personal, cred că urmează o perioada extrem de importantă pentru echipa noastră, a Marii Loji Naționale a României, care se află în faza de așezare a celei mai grele componente a Piramidei, respectiv vârful ei.
Ar fi păcat, exact ca țiganul la mal, să ne innecăm ?
Anul acesta, spre toamna, se dasăvârşeşte și ceea ce înseamnă Constituirea Supremului Consiliu Român al Ritului Scoțian Antic și Acceptat și întronizarea Atotputernicului Suveran Mare Comandor, Fr. Daniel Roman.
Prin urmare, trupul, corpul Piramidei este aproape de final – rămânând ulterior să –i dăm tot sufletul, toată frumusețea și toată strălucirea.
Eu, Viorel Dănacu, voi lucra apoi până la sfârșitul vieții astfel:
1. Consolidarea unei masonerii românești, pentru români, pe înțelesul românilor, unde credința ortodoxă va reprezenta fundamentul Templului ;
2. Voi acordă o atenție sporită tineretului, prin constituirea unei Organizații fraterne internaționale, la București, care să introducă pe tineri într –o instituție inițiatică, dându–le oportunitatea ca încă aflându–se în etapa unei vârste fragede, să se deprindă cu metodele cunoașterii personale pentru a ajunge în final la îmbunătățirea calității lor umane.
Aceste două obiective – asemenea a 2 aripi puternice întinse peste țara noastră, vor propulsa un singur piept care va înainta spre înălțimi, spre desăvârșire.
Închei prin a va spune nu că nu voi mai candida la demnitatea de Mare Maestru, ci că eu voi fi în continuare un Mare Maestru, a cărui misiune nu s–a încheiat nici pentru Marea Lojă Națională a României, nici pentru România.
Împreună vom hotăra în viitor ce trebuie făcut, ce este bine de făcut, cum este cel mai bine și mai bine, nefiind cuprinși de ambițîi, orgolii și pofte.
Pentru noi toți, satul românesc trebuie să devină o prioritate, masoneria la sate, construirea de temple masonice în satele românești – este lucrul cel mai rapid de făcut.
Văd că toți au vrut funcții, le–au avut, acum mulți vor același lucru, au spus să acordăm atenție, greutate celor cu funcții, dar oare nu este mai corect să vedem ce poate face fiecare frate ca și proiect pentru dezvoltarea Marii Loji – și nu această bătaie oarbă pe funcții. Pentru că vine Conventul, trebuie să dovedim un alt nivel de a privi lucrurile, de a le înțelege, de a ne manifestă, această pentru că am ajuns de la ucenici la maeștri și nu înseamnă puțin lucru în viața inițiatică. Este un test, pe care dacă–l trecem și să–l luăm cu notă 10, atunci înseamnă că am înțeles corect, ceva, din masonerie.
De aceea trebuie să ne pregătim foarte bine la trup, suflet, minte și cuvânt și să dăm tot ce avem noi mai bun și mai folositor confreriei.
Convingerea mea este că Marea Lojă Națională a României are o maturitate și o putere extraordinară, dovedind un puternic caracter național, tradițional, spiritual și moral.
Cu aleasă considerație și o triplă acoladă fraternă,
Dr. Viorel Dănacu,
Mare Maestru,
al Marii Loji Naționale a României.