Ortodoxia Masonică – René Guénon
S-a scris atâta despre problema regularității masonice, se leagă atâtea definiții diferite date și chiar contradictorii, că această problema, departe de a fi rezolvată, nu a făcut, poate, decât să devină mai întunecată.
Se pare că a fost prost expusă, deci, de multe ori are tendința de a susține astfel regularitatea despre considerațiile pur istorice, susținută de probe, reale sau pretinse de o transmisie continuă a puterilor dintr-o perioada mai mult sau mai puțin îndepărtată.
Acuma bine, este necesar să mărturisesc că din acest punct de vedere, ar fi mai simplu să se găsească anumite neregularități în originea tuturor riturilor practicate în prezent.
Noi credem că toate acestea sunt departe de a avea importantă pe care unii, din diferite motive, au vrut să le atribuie și că în mod regulat există defapt în ortoxia masonică și că această ortodoxie consistă înainte de toate în urmarea cu fidelitate a Tradiției, în a păstra cu grijă simbolurile și formele de ritual care exprimă această Tradiție și care sunt precum hainele lor și în a refuză toată inovația suspectă de modernitate.
Și este folosit cu un scop aici, cuvântul “modernitate” pentru a desemna această tendința prea răspândită care în Masonerie că în toate părțile, se caracterizează prin abuz de critică, refuzul simbolismului și negația a tot ceea ce constituie Știință ezoterică și tradițională.
Cu toate aceste, nu vrem să spunem cu asta că Masoneria, pentru a fi ortodoxă, ar trebui să se limiteze la un formalism îngust, în care ritualul ar trebui să fie absolut inflexibil înăuntru căruia nu se poate adaugă sau elimina nimic fără să se facă credior al vrunui tip de sacrilegiu; asta ar însemna să se demostreze un dogmatism care rezultă a fi destul de ciudat și chiar contrar spiritului masonic.
Tradiția nu exclude în nici un caz evoluția sau progresul, ritualurile pot și trebuie modificate de câte ori este necesar pentru a se adapta la condițiile schimbătoare ale timpului și a locului, dar bine înțeles, numai în măsură în care aceste modificări nu afectează în nici un aspect esențial.
Schimbarea în detailiile ritualului contează atâta timp cât predarea de inițiere care derivă din acestea nu suferă nici o modificare; și multiplicarea Ritualurilor nu ar avea probleme serioase, poate chiar ar avea anumite avantaje dacă din păcate nu a avut de prea multe ori că rezulat, servind drept pretext suparaciosilor, dezacorduri între supunerea rivalilor, să angajeze unitatea, dacă se dorește perfect, dar destul de real, a Masoneriei Universale.
Lucrul nefericit este că, mai presus de toate, trebuie să se constate prea des într-un număr mare de masoni ignoranța completă a simbolismului și a interpretării sale esoterice, abandonarea studiilor începătorilor fără care ritualul nu este decât un gol sau ceremonii fără de înțeles, că și în religiile exoterice.
În acest sens în ziua de azi există în special în Franța și Italia,neglijențe într–adevăr de neiertat;putem cîtă de exemplu,acea pe care o fac Maeștrii care renunta să poarte șorț ,atunci când,cum bine s-a demostrat recent: M:. ÎI:. H:. Dr. Blatin, într-un comunica care ar trebui să fie încă prezent în memoria tuturor HH: este șorțul adevărată vestimentație a masonului,în timp ce cordonul nu este mai mult de cât podoabă sa.
Ceva mai grav încă este suprimarea sau simplificarea exagerată a testelor de inițiere și de înlocuirea de către declarația de formule aproapre lipsită de importantă și în acest mod, nu putem face nimic mai bine decât să reproducem niște linii care în același timp ne dau o definiție generală a simbolismului, și pe care considerăm perfect exacte: “Simbolismul masonic este formă sensibilă a unei sinteze filozofice a unui ordin trascendental sau abstract.
Concepțiile reprezentate de Simbolurile Masoneriei nu pot lasă loc nici unui tip de predare dogmatică; ele scapă formulele specifice ale limbajului vorbit și nu se lasă deloc traduse de cuvinte.
Sunt, pe bună dreptate, Misterele care se deduc curiozitatea profranului, adică, Adevărurile pe care spiritul nu le poate ajunge decât după ce a fost pe deplin pregătit. Prepararea pentru înțelegerea Misterelor este alegoric plasată în scenă, în inițieri masonice pentru probele celor trei grade fundamentale ale Ordinului. Contrar a ceea ce unul și-a imaginat probele nu au în totalitate că și obiectiv acela de a face să reînvie curajul sau calitățile morale ale beneficiarului; ele figurează o învățătură pe care gânditorul trebuie să o discerne, apoi să mediteze, în toată perioada carierei sale de inițiat.
Vedem în el că ortodoxia masonică,exact cum am definit-o,se referă la așezarea adunării simbolismului considerat că un întreg armonios și complet, dar nu exclusiv al acestuia sau al acelui simbol în particular,chiar și o formulă precum I :. G:. M:. A:. A:. U:. ,din care ar fi vrut uneori să facă o caracteristică a Masoneriei periodic, că și cum ea ar putea de la sine să constituie o condiție necesară și suficientă de regularitate și a cărei suprimare, după anul 1877, a fost adesea reproșată de Masoneria franceză.
Vom profită de această ocazie pentru a protesta cu tărie contra unei companii tot mai ridicole decât odioasă, dacă este posibil, condusă de ceva timp împotriva ultimei, chiar în Franța, în numele unui pretins spiritism ce nu are dreptul să fie în acest caz, de către anumite persoane ce sunt îmbrăcate cu atribute masonice mai mult decât dubioase; dacă aceste persoane pe care nu dorim să le numim, sunt de părere că procedurile lor vor asigura triumful pseudo-Masoneriei pe care ei însuși încearcă în van să-l lanseze sub sub diverse etichete, se înșeală surprinzător.
Nu dorim să tratăm aici, cel puțîn pentru moment, problema M:. A:. A:. U:. . Această problema a fost în ultimele numere ale La Acacia, motivul unei discuții foarte interesante între HH:. Oswald Wirth și Ch. M. Limousin; din păcate, această discuție a fost întreruptă de moartea acestui ultim, moarte ce a fost că un duel pentru toată Masoneria. Indiferent cum a fost, vom spune doar că simbolul M:. A:. A:. U:. nu este în întregime expresia unei dogme, și care, dacă este corect înțeles, poate fi acceptat de toți Masonii, fără diferite păreri filozofice, el nu implică în totalitate recunoașterea din partea să a unui Dumnezeu oarecare, cum s-a crezut adesea. Este regretabil faptul că Masoneria franceză s-a înșelat în această privința, dar ce-i drept trebuie să recunoaștem că nu a făcut decât să împartă o eroare destul de generalizată; dacă se reușește să se înlăture această confuzie, toți Masonii vor înțelege că, în loc să suprimeze G:. A:. D:. U:. este probabil, cum spune H:. Oswald Wirth, în concluziile la care ne abonăm în totalitate, căutarea formării unei idei raționale și să-l tratăm în acest fel precum toate celelalte simboluri inițiatoare.
Așteptăm să vină o zi, nu foarte îndepărtată în care se va stabili acordul definitiv despre principiile fundamentale ale Masoneriei și despre aspectele esențiale ale doctrinei tradiționale.
Toate sucursalele Masoneriei universale vor reveni atunci la adevărată ortodoxie, dintre care unele s-au îndepărtat puțin și toate se vor uni în final pentru a lucra în realizarea Marii Opere ce este îndeplinirea integrală a Progresului în toate domeniile activității umane.
Traducción: Josep M. Gracia
Fuente: Etudes sur la Franc–Măçonnerie et le Compagnonnage (Tomo II)